Linistea din mijlocul mangrovelor indiene
Salim Ali Bird Sanctuary este unul dintre locurile pe care le aveam deja trecute pe lista atunci cand am plecat in Goa. Zis si facut! Dimineata mult asteptata a venit si iata-ne ajunsi in mijlocul mangrovelor. O lume noua ni se dezvaluie. Nicidecum timida, chiar deloc tematoare. Viata isi urmeaza cursul si dincolo de suprafata apei, iar noi pasim fara sa scoatem un sunet si ne afundam din ce in ce mai adanc in padure. Un panou aflat la intrare ne pune pe ganduri, dar nu ne face sa ne razgandim. Pasim mai ceva decat crocodilul din imagine, atenti la fiecare sunet, cu toate ca scandurile de sub picioarele noastre scartaie. Si scartaie. Un fior rece ne insoteste, insa ne obisnuim repede si abia ca-l mai sesizam. Crabi de toate dimensiunile si formele misuna pretutindeni si intra in gaurile uriase care se zaresc la tot pasul. Eu alerg de colo pana colo incercand in zadar sa-i surpind in imagini, in timp ce Dodo citeste informatiile aflate pe panourile asezate de o parte si de alta a podului de acces catre nicaieri. Pare ca ne indreptam catre ceva, dar nimic nu se schimba. Aceeasi imagine in oglida, atat de perfecta, incat te oboseste. Un labirint, din care incepem sa ne gandim ca nu o sa mai iesim vreodata, prinde viata in momentul in care cate o pasare scoate zgomote asurzitoare. Suntem doar noi si lumea inconjuratoare. Lucrul asta ne intriga, dar oricat ar fi de straniu, nici prin cap nu ne trece sa ne intoarcem.
Atunci cand desisul lasa sa se intrevada cerul, zambim si ne continuam drumul. In mijlocul mangrovelor e liniste, linistea noastra pentru ca de a lor nici nu poate fi vorba. Viata in mijlocul estuarului e plina de sunete, umbre si multe semne de intrebare. Pare pustiu, dar simti cum misuna. Pare sigur, dar nu stii ce se afla dincolo. Umbre si lumini. Razele soarelui sa incapataneaza sa patrunda si uneori chiar reusesc. Tantarii bazaie si deja avem mainile ciuruite. Ce-o fi o fi, ne spunem la unison si mergem mai departe. Cate o barca apare de nicaieri,legata de vreun ciot, si ne intrebam daca in ea ne vom continua aventura.
Deodata vad niste umbre. O femeie se zareste in mijlocul unei pepiniere de mangrove. Rasuflam usurati ca nu suntem singuri si ne dam seama ca deja ne indreptam spre iesire. De aici, incepe o noua aventura.
Ne suim in barca ce ne asteapta si incepem sa alunecam pe luciul apei in cautare de pasari care nu contenesc sa apara. Fie ca deja s-au bagat la umbra sau stau pe cate un bat sa-si usuce penele, dupa ce s-au napustit asupra vreunui peste ce le-a servit drept pranz, le vedem pretutindeni. Barcagiul nu se mai opreste din comentarii. Vede fiecare pasare oricat de ascunsa ar fi aceasta si ne povesteste despre ea. Suntem fascinati. Natura nu inceteaza sa ne uimeasca. Cu toate acestea, am un singur regret. Zoom-ul aparatului nu face fata, asa ca promit sa fiu mult mai pregatita data viitoare.
Pentru idei de vacanta si crampeie de lectura, ne gasiti aici https://www.omiesiunadecalatorii.world/
Vacante inspirate va doresc!
