Cele mai citite locatii:
Arhiva
Elciego. Podgorii cat vezi cu ochii si bodegi care-ti ies in cale. E de ajuns sa-ti dai seama ca vinu-i mult. Ca-i tare bun, ai sa afli daca vizitezi cramele. Da, ele sunt pricipalele atractii.
O pajiste verde, meri batrani si parfum suav. Un loc linistit care te invita la relaxare. Situata intr-un cadru de vis, Les Fermes de Florence Bien être et nature, o ferma de cidru organic din secolul al XVII-lea, restaurata, este memorabila prin amprenta de ospitalitate. Linistea este absoluta, iar privelistea este magnifica.
Universal cunoscuta”, dupa cum a scris Marcel Proust in romanul “In cautarea timpului pierdut”, “tandra, extravaganta si solitara”, asa cum a afirmat Salvador Dali, Camembert pastreaza albul laptelui, oferindu-i textura, aspect, miros si aroma, acceptabile din punct de vedere cultural pentru francezi.
Intre Rouen si Lisieux, intr-un peisaj verde crud rasar case cu cherestea ale caror culori vii sparg linistea. Le Bec-Hellouin, inclus in lista celor mai frumoase sate din Franta, pare desprins dintr-o carte postala.
Entre-deux-Mers. Tradus, „intre doua mari”. Gandul iti zboara la valuri inspumate, aer sarat si nisip fierbinte, nu-i asa? Ma tem ca am sa te dezamagesc: cele doua mari in cauza sunt de fapt doua rauri – Garonne si Dordogne, iar cuvintele de ordine ale regiunii sunt: alb, sec si fructat.
In vestul Tajikistanului, nu departe de orasul Penjikent, o serie de lacuri, ale caror culori vibrante se schimba constant, uimesc drumetii care se incumeta pe drumuri de munte. Sunt 7 la numar, de unde si apelativul Haft-Kul (in limba tadjica- „Sapte Lacuri”): Nezhigon, Soia, Gushor, Nofin, Khurdak, Marguzor (cel mai mare) si Hazorchashma (cel mai inalt).
Pe drumul ce leaga Targoviste de Sinaia, via Bezdead, am gasit locul potrivit daca vrei sa innoptezi la poalele Bucegilor sau te bucuri de preparate traditionale: Hanul din Meri. S-a nascut din ideea de a face lucruri frumoase, asadar nu-i de mirare ca-i tare fain: iazul, podurile arcuindu-se, foisoarele-terase, toate se integreaza perfect in decor.
“Hapiness is homemade” sta scris cu litere de-o schioapa pe mesele unui restaurant din orasul cuibarit pe malurile Oltetului, nu departe de Craiova. Aici, doi tineri inimosi, Mirel si Alin, au pus bazele unui proiect cu gust. Bun gust. EATALY a aparut in urma cu 4 ani, atunci cand spiritul antreprenorial al lui Mirel s-a intalnit cu pasiunea pentru bucatarie a lui Alin si a facut ca prietenia celor doi sa ia o noua intorsatura.
Cu amprenta trecutului pastrata subtil si vederi panoramice ale golfului Cannes, Insulelor Lérins si Grasse, cu armonia culorilor si lumina cazand perfect, satul cocotat a sedus multi artisti si multe personalitati: Cocteau, Paul Eluard, Winston Churchill, Christian Dior, Catherine Deneuve, Edith Piaf, Jacques Brel, insa, dintre toti, Pablo Picasso a devenit cel mai faimos locuitor al acestuia.
Taormina. La capatul unei scari ce porneste din Corso Umberto, ducand in urcus spre orasul de sus, o cladire plina de melancolie gazduieste un boutique hotel absolut uimitor: Casa Turchetti.
A fost renovata recent, insa cu mare atentie la detalii si fara a stirbi din farmecul pe care intotdeauna il da patina timpului.
Poezia unui apus, valsul norilor intr-un tarziu, freamat in intuneric. Cu o alura tinereasca si promitandu-ne o sedere fara cusur B&B Umberto 134 ne-a asteptat pe una dintre strazile principale ale orasului cuibarit la poalele Etnei, la primul etaj al unui prestigios palazzo din 1900.
In centrul Cataniei, in mijlocul poeticului labirint de culoarea cenusii, o cladire de-o varsta cu timpul gazduieste Casa Museo Giovanni Verga. Este o oprire obligatorie pentru oricine a patruns in lumea scriitorului italian si a facut cunostinta cu personaje unite de aceeasi cultura, insa divizate de alegeri de viata si coplesite de o soarta tragica.
Intr-un oras intesat cu cladiri istorice, asa cum este Catania, sa-mi indrept atentia catre un Palazzo n-a fost greu. Sa gasesc o camera libera la Palazzo del Verga, a fost fila de poveste. Locul unde vigoarea expresiei si autenticitatea trairilor au fost surprinse in pagini narative ori teatrale, ne-a fost “acasa” pentru doua jumatati de zi si o noapte.
Lumina cernuta pe cladiri vechi, scaldand in tonuri trandafirii batrane ziduri, si mirosuri care mai de care, ridicandu-se de sub podul pe care trenurile trec in graba, apoi haosul si mizeria, captusind piete si strazi intesate cu marfuri, comercianti, cumparatori si gura-casca, m-au facut sa dau un pas inapoi de indata ce m-am indepartat de Piazza Borsellino, statia unde am coborat din autobuz si am luat drumul cazarii in Catania, oras pe care nu l-am iubit din prima si nici prind gand nu mi-a trecut faptul ca voi ajunge sa il ador.
Daca te afli in incantatoarea regiune Dordogne, vizitarea orasului ce te trimite cu gandul la Cyrano de Bergerac, este potrivita si pentru tine. Bergerac inseamna rasfat. Pentru iubitorii de vin si arhitectura, zic. Da, vinurile celebre a caror productie a inceput de la cucerirea romana.
In departamentul Var, la jumatatea distantei dintre Toulon si Saint-Tropez, un sat tipic provensal, cu plaje scaldate de apa cristalina a Marii Mediterane, ne-a facut sa ne indragostim de la prima vizita: Bormes les Mimosas.
In sudul Frantei, la jumatatea distantei dintre Saint Tropez si Cannes, o statiune mica, insa deosebit de atractiva pentru o vacanta de familie, a reusit sa-si pastreze o doza de intimitate, in ciuda faptului ca primeste turisti inca din 1930: Sainte-Maxime.
