Cele mai citite locatii:
Arhiva
Basse-Terre, Guadeloupe. La capatul unei alei verzi, intre plante exotice mai ceva ca la o gradina botanica, ne astepta o casa traditionala, alba ca spuma laptelui: Lodge Rosewood. Fara geamuri, cu podele din lemn scartaind usor sub apsarea pasilor nostri si un baldachin in bataia vantului, atunci cand obloanele erau larg deschise. Pe cat de simpla, pe atat de incapatoare si plina cu toate cele necesare.
Inside, The Village: o intoarcere in copilarie si ganduri tesute intr-o clipa de meditatie. Apoi? Prezent: secunde ritmand contrapunctic, in acord cu bataile inimii.
Mai mereu mi se pare ca ceasurile zboara ca minutele, insa nu: aici nu. Am stiut unde vin, asa ca am fost pregatita sa traiesc clipa inaltata la rang de vesnicie. M-am trezit dupa cantecul cocosilor si, in mutenia locului, m-am bucurat de simplitate. Si de pace. O frumusete indescriptibila mi-a desfatat privirile.
Un proiect indraznet innoada dupa o noua regula itele unui spatiu in care linistea te indeamna s-o asculti, iar natura s-o observi: PurpleVague. Un concept interesant si o invitatie la relaxare in natura. Timpul? Ca si cum ar sta pe loc.
Pentru cele cateva zile petrecute in Tirolul de Sud noi am vrut rasfat, asa ca ne-am indreptat atentia catre Viel Nois. Am fost inspirati si de data aceasta, cu toate ca nu am avut noroc sa gasim locuri libere la pensiunea de 4 stele: absolut toata perioada in care ne aflam in Dolomiti era rezervata. Ne-am reorientat rapid si am ales sa traim o experienta autentica: cazarea la Agriturismo Kabishof, o pensiune agroturistica aflata la 2-3 minute de Viel Nois. Total opusa, insa s-a dovedit a fi o alegere perfecta pentru popasul nostru in St Pietro.
In periplul nostru printr-o zona de poveste, am dat nas in nas cu Bressanone. Cand am ajuns? Fix la festival. Mountain bike Festival. Am stat vreo 2 ore. Si am mai fi stat.
Toamna de aur a Tirolului de Sud este anotimpul ciclismului. Festivalul a carui vedeta este bicicleta, se organizeaza de 10 ani chiar in inima orasului, in Piazza Duomo si zonele adiacente, fiind sponsorizat de Bosch.
Miez de septembrie 2023. Munti golasi, ale caror varfuri semete sfideaza inaltimile, vai adanci unde s-au cuibarit sate in care linistea este cuvantul de ordine si culmi inverzite, pe ale caror cocoase rasar din loc in loc gospodarii tiroleze. Bleu ciel poate ca ar fi fost prea mult intr-un asemenea loc.
Septembrie 2023. Am lasat in urma Lago di Braies, continuandu-ne drumul prin Tirolul de Sud. Picaturi reci, dintr-un cer acoperit de nori plumburii, aveau sa dezlantuie furtuni de emotii intr-un loc unde mi-am dorit de multa vreme sa ajung: St Magdalena (Santa Maddalena).
Lago di Braies. Exuberanta unei zile, prima de dupa o jumatate de veac, un ponton si un peisaj ce m-a facut sa pendulez intre realitate si vis. Nori pufosi, alungati de vant dezveleau culmi semete, lasand la iveala munti nebuni de frumusete. Liniste adanca in inaltimi, murmur pe lacul situat la poalele amfiteatrului de stanca.
Cand ai o asemenea priveliste, cazarea este suficient sa fie doar un adapost, ne-am zis imediat ce am intrat pe poarta Hostal Villa - Verde Adults Only din Deia. Maretie si sublim in culmile ce se inaltau incununate de brazi sau de maslini. Fascinati, nu ne-am mai saturat privind.
“… peisajul rural din Mallorca nu este un loc unde sa mergi in cautarea inspiratiei, ci unul potrivit pentru oamenii ale caror minti sunt deja pline de idei ce au nevoie de inregistrare intr-o liniste absoluta”. Am luat ca pe o frumoasa provocare cugetarea lui Robert Graves si am poposit pentru doua zile in Deia. Bine am facut!
La nici 2 km de Lajatico, incadrata perfect in peisajul rural demn de carti postale, Casa d'Era Country Holiday Houses imbina fara efort farmecul rustic cu confortul. E locul unde poti sa poposesti daca te opresti din goana si vrei sa te bucuri de liniste si simplitate. Se afla la la 100 de metri de drumul principal.
Lajatico. Locul unde timpul se masoara in arta si in emotii. Il vezi mai intai cu sufletul si cu mintea, abia apoi cu privirea. Usi deschise, oameni relaxati, povesti scrise pretutindeni te prind in mrejele lor pe viata. O simfonie fara sfarsit in Toscana. Dincolo de muzica, Lajatico tese liniste.
Dupa cum bine stii, ne plac cazarile cu poveste, iar atunci cand ne intrec asteptarile, ne grabim sa ti le aducem in atentie. Astazi, o resedinta nobiliara suburbana a carei istorie vine din vremuri stravechi: Villa Torretta- farmecul secolului al XVII-lea langa Milano. In spatele unui decor elegant, insa cald si familiar, se afla o poveste lunga si fascinanta.
Mallorca. Din dorinta de a ne cufunda in cultura insulei, am lasat pe o alta data Palma de Mallorca si am ales coasta de nord-vest. Primul popas: Soller, o asezare cuibarita intr-o vale intesata cu citrice, inconjurata de muntii Sierra de Tramuntana si dominata de cel mai inalt varf din Mallorca- Puig Major. Dincolo de gustul fructat, aici am gasit tot farmecul lumii vechi. Linistea plutea in aer, iar povestile mergeau agale pe aleile tocite de pasi.
Soller: o asezare veche, stropita din belsug cu portocale si lamai voluptoase. Aici ne-am cuibarit la inceputul vacantei petrecute pe insula Mallorca. Si bine am facut!
Asa cum iti spuneam aici, am cochetat la un moment dat cu ideea de a ne caza in Palma de Mallorca. Asta pana cand in vizorul nostru a aparut Soller. Da, atat ne-a trebuit. Cat ai clipi am pus ochii pe asezarea cuibarita pe coasta de nord vest a insulei si am inceput sa caut cazare. Mi-a cazut cu tronc Ca’s Cuscanti. La prima vedere avea tot ce-i trebuie: localizare, aspect si pret bun. N-am mai stat pe ganduri.
Palma de Mallorca, august 2023. Daca revederea unui loc imi da fiori, o noua destinatie se lasa sarbatorita de la prima intalnire. Cu ceva de-al locului, evident. Asadar: o ensaimada, alaturi de o ciocolata calda. Pentru mine, nimic mai potrivit.
Mallorca. Placerea de a ne pierde pe strazile pietruite din Palma si nerabdarea descoperirii asezarilor de poveste din nord-vestul insulei. Dialogul lantului muntos salbatic-Serra de Tramuntana cu Marea Mediterana, claxoanele indraznete ale trenului si ale tramvaiului, taraitul neincetat al cicadelor ce ne ducea cu gandul la vacantele petrecute pe Coasta de Azur, dangatul clopotelor, toate-mi vin in minte. Daca inchid ochii, vad stancile din Cala Deia ce-si gasisera echilibrul perfect in apa smarald, apoi impunatoarele catedrale. Ce nu pot sa uit?
In majoritatea calatoriilor noastre ne indreptam atentia catre pensiuni si hoteluri administrate de o familie, caci au o caldura inegalabila si o “aroma” particulara. Cand raportul calitate/pret este unul corect, nu ezitam sa vi le prezentam. Astazi, Hotel Antique.
