Cele mai citite locatii:
Arhiva
Rothenburg ob der Tauber. Lumina difuza de amurg umplea strazile marginite de case cu ziduri mierii, in timp ce pe aleile pietruite greierii cantau la viori, iar frunzele dansau. Si, cu toate ca eram ostenita dupa plimbarea prin fermecatorul Bamberg, caci da, din Bamberg am pornit, nu am rezistat tentatiei. Asadar, in pasi de vals aveam sa-mi incep vacanta in Rothenburg ob der Tauber.
Din Karlovy Vary ne-am continuat drumul catre Germania. Sosele ca-n palma, strabatand codri desi sau marginite de meri si peri ce-si aplecau crengile de preaplinul toamnei, ne-au purtat pret de un ceas pana la granita. Acolo, stropi mari si desi au inceput sa cada din senin, probabil asa a gasit de cuviinta Germania sa ne dea binete. Dupa inca o de mers, am poposit in Bamberg. Minunatul Bamberg! Autentic si uimitor.
Asezare cu palmares, apreciata pentru izvoarele termale „vindecatoare”, Karlovy Vary este una dintre cele mai populare excursii de o zi din Praga. Odata ce ai ajuns aici, s-ar putea sa-ti cada cu tronc, asadar sa-ti doresti sa revii pentru o vacanta.
“To be or not to be, that is the question”. Dincolo de intrebari, raspunsuri. Dar si dileme. Una dupa alta, literele roiau in jurul nostru, formand cuvinte. Cuvintele dadeau nastere la povesti. Pe unele le stiam deja, insa altele erau noi si seducatoare.
Conceput ca un „hotel intr-o gradina”, cu un design ce ne-a dus cu gandul la terasele de orez din Bali, a fost locul unde dincolo de confort am gasit liniste si privelisti de neuitat.
Dürnstein. Cand am ajuns, nori grei pusesera stapanire pe cer si priveau de sus podgoriile cuibarite pe malul Dunarii. Ne faceau in ciuda, de parca stiau ce ne propuseseram pentru vizita. Doar muscatele de la ferestre inviorau atmosfera, inveselind pana si peretii scorojiti de ploi, pe care se catarau arabescuri de mucegai.
Highlands: Mull. Daca te-a interesat, probabil ti-a atras atentia o fasie de case colorate asezate pe malul apei, caci cea mai des intalnita imagine de pe insula este din Tobermory. Insa odata ce ai ajuns pe Mull, perpectiva se schimba: culorile aprinse ale caselor palesc, iar cladirile, oricat de atragatoare ar fi, isi pierd din farmec in fata maretiei naturii.
Edinburgh. In fosnet de frunze ruginii ceata laptoasa se ridica descoperind siluetele cladirilor vechi de secole. Dezvelita, capitala Scotiei ne astepta.
La 7 kilometri departare de Siena, in mijlocul podgoriilor si plantatiilor de maslini, Villa Certano avea sa ne ofere condimentul perfect pentru ca vacanta in Toscana sa fie plina de savoare. Un loc minunat, cu o poveste spusa pe indelete, atunci cand soarele imprastia flacari uriase peste viile incarcate de struguri ce musteau a prea copt.
San Gimignano. Izbitor de frumos. Case din piatra, cu ziduri mierii si acoperisuri din teracota pe care topaie raze indraznete, se aliniaza pe strazile cu parfum medieval, in timp ce turnuri cu crestetul trufas si visator se cuibaresc in piete romantice si iti subjuga privirea. Deasupra, se asaza cerul senin.
Drumuri inguste serpuind printre dealuri romantice si podgorii cat vezi cu ochii: un peisaj rural perfect pentru carti ilustrate. Apoi, chiparosii: cliseul toscan suprem. Dincolo de privelistea senzationala, demna de pus in rama, asezarile cocotate in varf de deal, stalucind in lumina blanda a diminetii sau luand foc la apus, ne-au fascinat. Cu greu le-am spus pas.
Cand am hotarat ca ar fi vremea sa o luam din loc, n-am putut, caci San Gusmè nu-si terminase partitura. La o aruncatura de bat de cafeneaua Valeriei, o roata ce sedea rezemata de un zid, un inscris pe care nu-l putem descifra de la distanta si o alta poarta de intrare in sat, ne-au atras atentia. Ne-am indreptat cu pasi timizi spre locul cu pricina, de frica sa nu strivim tacerea.
San Gusmè. Un sat fara muzee, fara monumente grandioase. Cateva restaurante, un oficiu postal si doua biserici: Santissima Annunziata si Saints Cosma and Damiano. Ce il face cu adevarat minunat? Linistea. Apoi, timpul. Sau mai bine zis, lipsa lui. Pentru ca in San Gusmè timpul a luat o pauza.
Toscan prin excelenta, pastrandu-si intacta frumusetea italiana de odinioara, San Gusmè respira prin toti porii ‘amore’. Ii convine de minune faptul ca este trecut cu vederea, caci este neasaltat de hoardele de turisti.
“ Nu poti cumpara fericirea, dar poti cumpara o inghetata. Si e acelasi lucru”, statea scris cu litere de o schioapa pe o placuta la intrarea in oras. Curand, aveam sa aflam si de ce.
In Piazza della Cisterna din San Gimignano o gelaterie vinde fericire la cornet: Gelateria Dondoli.
Provocarea de a descoperi inca un oras toscan se incrucisa cu tentatia de a intra din pravalie in pravalie, caci da, Montalcino este locul perfect pentru cumparaturi. Sau de a ne muta de la o terasa la alta, caci da, Montalcino este foarte generos si cand vine vorba de terase, restaurante si crame de prima clasa ce ofera spre degustare vinuri locale.
Ajungand la pranz, in piateta din Monticchiello domnea linistea. Si odata cu ea, florile. Era, asadar, vremea sa stam si sa contemplam. Asa se face ca am descoperit o asezare ce oscileaza intre real si o alta lume. Aici, trecutul coexista cu prezentul, perspectiva asupra spatiului real se intersecteaza cu un farmec aparte, caci Monticchiello pastreaza trasaturile austere ale cetatilor medievale.
Toscana. O noua zi, o alta asezare de poveste: Monteriggioni. O cetate cocotata pe un deal, ale carei 14 turnuri de veghe iti atrag negresit atentia, se incadreaza de minune in peisaj. Esti tentat sa urci.
Doua porti medievale, una orientata spre Siena (Porta Franca sau Porta Romea), iar cealalta spre Florenta (Porta San Giovanni sau Fiorentina) iti faciliteaza accesul in cetate. Cat ai clipi, esti in Piazza Roma, locul in jurul caruia, de-a lungul timpului, s-a dezvoltat Monteriggioni.
Toscana. In mijlocul unor peisaje rurale ce-ti taie rasuflarea, multe sunt locurile al caror sarm medieval te face sa te intorci in timp, insa astazi vreau sa ma opresc doar la unul dintre acestea: Siena. Un labirint de strazi inguste, alei abrupte si pasaje misterioase la capatul carora se zaresc piete desavarsite in frumusete.
Am renuntat la planul de a revedea Viena si am ales Bratislava. Un petic de cer senin, zarit in timp ce incercam sa cuprind cu privirea de sus in jos si de jos in sus fatadele aratoase ale cladirilor ce se stransesera la sfat in centrul vechi, m-a intors in timp. Apoi, mi-a iesit in cale mirosul de cafea proaspat rasnita, ce se strecura printre arome dulci. Istorie impletita cu prezent. Crampeie de amintiri alergand pe strazi, ratacite printre putinii trecatori si gandurile lor, apoi regasite in inimi. Bratislava, dupa 42 de ani. E drept, am revazut-o cu alti ochi.
