Cele mai citite locatii:
Arhiva
All in Destinatii
San Gimignano. Izbitor de frumos. Case din piatra, cu ziduri mierii si acoperisuri din teracota pe care topaie raze indraznete, se aliniaza pe strazile cu parfum medieval, in timp ce turnuri cu crestetul trufas si visator se cuibaresc in piete romantice si iti subjuga privirea. Deasupra, se asaza cerul senin.
Drumuri inguste serpuind printre dealuri romantice si podgorii cat vezi cu ochii: un peisaj rural perfect pentru carti ilustrate. Apoi, chiparosii: cliseul toscan suprem. Dincolo de privelistea senzationala, demna de pus in rama, asezarile cocotate in varf de deal, stalucind in lumina blanda a diminetii sau luand foc la apus, ne-au fascinat. Cu greu le-am spus pas.
Cand am hotarat ca ar fi vremea sa o luam din loc, n-am putut, caci San Gusmè nu-si terminase partitura. La o aruncatura de bat de cafeneaua Valeriei, o roata ce sedea rezemata de un zid, un inscris pe care nu-l putem descifra de la distanta si o alta poarta de intrare in sat, ne-au atras atentia. Ne-am indreptat cu pasi timizi spre locul cu pricina, de frica sa nu strivim tacerea.
San Gusmè. Un sat fara muzee, fara monumente grandioase. Cateva restaurante, un oficiu postal si doua biserici: Santissima Annunziata si Saints Cosma and Damiano. Ce il face cu adevarat minunat? Linistea. Apoi, timpul. Sau mai bine zis, lipsa lui. Pentru ca in San Gusmè timpul a luat o pauza.
Toscan prin excelenta, pastrandu-si intacta frumusetea italiana de odinioara, San Gusmè respira prin toti porii ‘amore’. Ii convine de minune faptul ca este trecut cu vederea, caci este neasaltat de hoardele de turisti.
Provocarea de a descoperi inca un oras toscan se incrucisa cu tentatia de a intra din pravalie in pravalie, caci da, Montalcino este locul perfect pentru cumparaturi. Sau de a ne muta de la o terasa la alta, caci da, Montalcino este foarte generos si cand vine vorba de terase, restaurante si crame de prima clasa ce ofera spre degustare vinuri locale.
Ajungand la pranz, in piateta din Monticchiello domnea linistea. Si odata cu ea, florile. Era, asadar, vremea sa stam si sa contemplam. Asa se face ca am descoperit o asezare ce oscileaza intre real si o alta lume. Aici, trecutul coexista cu prezentul, perspectiva asupra spatiului real se intersecteaza cu un farmec aparte, caci Monticchiello pastreaza trasaturile austere ale cetatilor medievale.
Toscana. O noua zi, o alta asezare de poveste: Monteriggioni. O cetate cocotata pe un deal, ale carei 14 turnuri de veghe iti atrag negresit atentia, se incadreaza de minune in peisaj. Esti tentat sa urci.
Doua porti medievale, una orientata spre Siena (Porta Franca sau Porta Romea), iar cealalta spre Florenta (Porta San Giovanni sau Fiorentina) iti faciliteaza accesul in cetate. Cat ai clipi, esti in Piazza Roma, locul in jurul caruia, de-a lungul timpului, s-a dezvoltat Monteriggioni.
Toscana. In mijlocul unor peisaje rurale ce-ti taie rasuflarea, multe sunt locurile al caror sarm medieval te face sa te intorci in timp, insa astazi vreau sa ma opresc doar la unul dintre acestea: Siena. Un labirint de strazi inguste, alei abrupte si pasaje misterioase la capatul carora se zaresc piete desavarsite in frumusete.
Am renuntat la planul de a revedea Viena si am ales Bratislava. Un petic de cer senin, zarit in timp ce incercam sa cuprind cu privirea de sus in jos si de jos in sus fatadele aratoase ale cladirilor ce se stransesera la sfat in centrul vechi, m-a intors in timp. Apoi, mi-a iesit in cale mirosul de cafea proaspat rasnita, ce se strecura printre arome dulci. Istorie impletita cu prezent. Crampeie de amintiri alergand pe strazi, ratacite printre putinii trecatori si gandurile lor, apoi regasite in inimi. Bratislava, dupa 42 de ani. E drept, am revazut-o cu alti ochi.
Bratislava. Eleganta, capitala Slovaciei este capabila sa te seduca din prima clipa. Cladiri impunatoare a caror arhitectura iti incanta privirea se aliniaza in centrul vechi, cafenele cochete si restaurante sic te invita sa le treci pragul, iar atmosfera orasului este una de zile mari.
Am inceput cu o plimbare de-a lungul Promenadei Riva, marginita de terase si umbrita de palmieri uriasi, apoi am ratacit minute bune pe strazile inguste ale orasului vechi, intesate de cafenele si magazine.
Vrboska. Adanc crestat in insula Hvar, acest fermecator sat de pescari ne-a purtat cu gandul departe: la un fiord scandinav, apoi la Venetia. Nu fara motiv i se mai spune „Mica Venetie de pe insula Hvar”.
O asezare incremenita in timp, o alegere perfecta pentru o vacanta petrecuta in tihna, caci da, pentru acest considerent am ales Vrboska: promitea o vacanta linistita. Si s-a tinut de cuvant, motiv pentru care m-am gandit sa v-o aduc in atentie.
Zakynthos. Recunosc, plaja Navagio ne-a adus in atenie insula, insa inca unul a fost motivul pentru care am ales-o: acela de a ne intalni cu calatorii de cursa lunga- testoasele marine Caretta-Caretta, o specie aflata pe cale de disparitie.
Hotelul dispunde de o cladire principala ce dateaza din secolul al XVIII-lea, cladire de patrimoniu, si 4 cladiri anexe. Toate sunt situate pe promenada. Dincolo de locatia extraordinara, este un loc foarte prietenos, plin de energie.
In acest articol vei gasi informatii referitoare la puncte de trecere a frontierelor, distante si rute, astfel incat sa alegi traseul ce ti potriveste. In plus, despre taxele de drum. Locuri de popas? Iti dau cateva idei.
Saint-Jorioz. Tot ce-mi vine in minte cand inchi ochii, sunt: apa, nuferi, lebede si barci colorate leganand-se alene sub privirile atente ale muntilor din fundal. Abia apoi apar stradutele orasului somnolent si casele cu obloane colorate, impanzite de iedera. Tot ce aud cand ma gandesc la Saint-Jorioz, este linistea: adanca, pe care numai apa avea curajul sa o tulbure. Abia apoi aud zarva.
Cam Thanh, acesta este numele satului ce gazduieste o padure de palmieri Nipa, padure ce se intinde pe cateva hectare. A fost adapost in timpul razboiului, iar astazi plimbarea in cosurile de bambus pe raul Cua Dai atrage turistii ce vin in Hoi An.
N-aveam cum sa-l ratam. Am ajuns la pranz. Era forfota. Apa era murdara, insa pulsa de culori. Aerul vibra de miscare. Zeci de cosuri colorate isi asteptau randul pentru a se da in spectacol. Si a face spectacol.
Byblos. Un oras oras-port situat pe coasta Marii Mediterane, un alt loc cu rezonanta pe care l-am vizitat in Liban si care mi s-a lipit de suflet.
Batran, foarte batran, caci, desi nu se stie cu exactitate care este cea mai veche asezare din lume locuita continuu pana astazi, se presupune ca aceasta ar fi Byblos.
Nu stiu ce m-a surprins mai mult: frumusetea medievala a orasului alb, asezat pe fasia de coasta dintre stanci indraznete si linistea Marii Adriatice, sau faptul ca m-am simtit ca in lumea din "Game of Thrones”. Cert este ca, odata ajunsi in Debarcaderul Regelui din capitala celor Sapte Regate, am dat frau liber imaginatiei.
Adevarata atractie a Scotiei nu consta in orasele sale, fermecatoare de altfel, ci in peisajele salbatice, stancoase si verzi, presarate cu sate desprinse din basme. Unul dintre cele mai frumoase locuri pe care aveam sa le descoperim in vacanta petrecuta pe insula Skye, a fost Fairy Glen. Un loc invaluit in mister, in jurul caruia sunt tesute multe legende.
