Singapore ne-a surprins si prin frumusetea artei stradale, pe care nu am cautat-o, dar pe care am gasit-o in timp ce cautam atractii pe care niciun vizitator nu le rateaza. Ne-am oprit, am admirat si am incercat sa aflam povestile din spatele povestilor. Astazi, va voi spune una dintre ele.

Fascinat inca din copilarie de opera cantoneza, de pe vremea cand o insotea pe matusa sa la spectacolele din cartierul chinezesc, artistul stradal YipYC a incercat vreme de 3 ani sa convinga atat proprietarii de case, cat si autoritatile sa-l lase sa scrie o poveste fara cuvinte. In imagini. Nimeni nu a crezut in idee, dar nu s-a dat batut. In aprile 2019 visul sau a devenit realitate. A zugravit in culori tipatoare amintirile pastrate cu grija intr-un colt al sufletului. In 10 zile, una dintre cele mai mari picturi murale a acoperit zidurile unei cladiri uitate in cartierul chinezesc, intr-un oras al zgarie norilor.

Costume impresionante, realizate in cele mai fine detalii, fundaluri si recuzita apartinand unei perioade pe care o cunostea foarte bine si o iubea nespus te poarta intr-o lume in mijlocul careia te strecori pe furis, nestiind ca nu-ti trebuie bilet de intrare. Devii cand nostalgic, cand exuberant, cand tacut, cand vorbaret. Ba, nu. Mai mult tacut, caci lasi actorii sa vorbeasca. Uneori ii vezi iesind din scena, ai vrea sa urci, dar renunti in ultimul moment, caci iti dai seama ca nu esti costumat. Un melaj intre culori proaspete, suave si culori tipatoare ilustreaza o lume pestrita: actori, spectatori, comecianti. Un cufar de lemn cuibarit sub podea e recuzita pentru un alt spectacol ce se deruleaza concomitent. Cand spectacolul se va fi terminat, nu rezisti tentatiei de a cumpara o inghetata de la taraba de alaturi. Vei fi suprins sa constati ca moneda acceptata este zambetul. Te muti mai departe. Alta taraba, aceeasi moneda.

Traditia indelungata a operei cantoneze este mentinuta in viata in Singapore cu grupuri precum Chinese Theatre Circle Limited (CTC). Fondatorul CTC spune ca lucreaza impotriva curentului, deoarece nu multe persoane din Singapore vorbesc cantoneza, oferind oportunitate tinerei generatii de a performa si de a continua aceasta traditie. Pierderea dialectului, considera el, nu ar trebui sa afecteze forma de arta. Un festival anual, inceput in 1992, permite punerea in scena a pieselor ce abordeaza teme actuale precum toleranta zero la coruptie sau rolul femeilor in politica.