Toamna tarzie in Malham. Un pictor inzestrat a scapat din paleta de culori, ruginiul.

Ne indreptam cu pasi grabiti spre locul ce ne cheama. Ghetele ne sunt pline de noroi, caci tocmai ce a plouat, insa nu ne pasa. In fata noastra, The Lister Arms - votat in 2019 pub-ul favorit din Yorkshire datorita preparatelor home made, a berii (aviz amatorilor!) si a ambientului.

Vreme racoroasa, dar cald inauntru. Un semineu, in care lemnele trosnesc si arunca sclipiri stelare, incalzeste atmosfera si o transforma intr-una de poveste. Alegem totusi sa stam afara, ca localnicii. Frigul nu ne mai sperie. Banci din lemn sau scaune adunate in jurul meselor sunt locul perfect pentru relaxare si discutii. Din cand in cand, rasetele zgomotoase ale copiilor ne fac sa ne pierdem ideea.

O lista cu preparate care mai de care, in masura sa te faca sa nu poti decide, sta intinsa in fata mea. Ochii mi se opresc la desert. Recunosc, budinca de curmale cu sos caramel sau brownie-ul cu crumble de praline m-ar putea pune in dificultate, daca nu as sti deja ce o sa aleg : budinca de orez cu fructe. Comand si astept. Asteptarea e lunga, insa rezultatul e pe masura. Un bol pestrit ticsit cu fructe apetisante, fierte in suc propriu, dau culoare cremosului orez cu lapte. Incantata de ceea ce vad, ma si apuc sa gust. Deodata, amintirea imi apare. E ea, bunica ce-mi aducea de fiecare data portia de orez cu lapte facuta cu atata dragoste, atunci cand pofta de ceva dulce dadea navala. Gust o pruna si gandul ma duce la chisalita facuta in fiecare toamna, tot de Ea. Iau si o caisa. Ma vad copil, incercand sa ma prind de crengile caisului din fata casei, lasate de atata greutate. Simt apoi gustul gemului pe care tot Ea il facea, atunci cand fructele erau coapte. Desertul se termina repede, desi as fi vrut sa-l mai savurez putin. O bautura calda, bauta pe nerasuflate din cauza ploii ce sta sa inceapa, incearca sa imi stearga gandurile, dar fara rezultat.

Cerul se umple de nori fumurii, strazile se golesc, intunericul apare. O luam la fuga spre masina, urmati de zgomote din ce in ce mai puternice. Obrajii imi sunt umezi. Sa fie ploaia? Ma sterg la ochi pe sub ochelarii aburiti si imi apare el, balaurul. Furios, aproape ca ma prinde. Intre noi sta doar gandul la Ea, budinca de orez proustiana.